Un tren singuratic vuieste salbatic.
Duce un suflet trist,tarziu in noapte
Spre orizont,carte nestiute zari uitate.
C-un vuiet de tunet porneste mai departe.
Spre intinse departari intunecate...
Un ecou fantomatic lasa-n urma lui
Si un oftat prelung de dorul nu-stiu-cui...
(c) Enache Simona
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu