O,biet poet ce te-ai luptat cu viata,
O viata zdruncinata de tristete...
Ai luat cu tine pacea si speranta
Si ne-ai lasat un gol imens si rece.
Ai tot cantat iubirea,tara,neamul,
Ai scris imnuri pentru parinti si frati
Si ai plantat pentru vecie ramul
Iubirii de tara in Muntii Carpati.
Dar ne-ai lasat o Flacara nestinsa
Sa ne aline in vremuri de jale....
O vom pastra in noi mereu aprinsa
Pentru memoria Mariei Tale.
Vom povesti copiilor de tine
Si ei vor spune propriilor fii,
Si marturie peste veac vor tine
Atatea dragi si scumpe poezii...
©Simona Enache
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu