Iarna
E iarna peste lume si n-am graiSa pot spune ca-i pustie cararea spre Rai
Si plina e lumea de lucruri desarte,
De ura si rau aducator de moarte...
Si viscolul minciunii vuieste cumplit
De parca adevarul de mult a murit,
Nameti de temerin se astern mereu,
Inghiata spernata in sufletul meu.
Pamantu-i cuprins de frig si-i pustiu...
Ce este in sufletul meu nu mai stiu.
Dar iata ca pe Cer o Stea se arata
Speranta raspandind cu raza-i curata.
Viscolul cumplit se transforma bland
In valuri de lumina ce vin spre Pamant.
Si ninge linistit si cu iubire
Flori albe de speranta catre omenire.
Totul e alb.Cerul asterne
Peste noi blandetea iubirii eterne...
Sclipirea zapezii mirific se-ntinde,
E timpul sa cantam "Colinde,colinde".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu