Timpul...

  Astazi e un timp ce-mi apartine...
Acum este timpul sa schimbi ceva.
Toti obisnuim sa spunem "Nu am timp"...."nu este timp",dar este timpul sa schimbi ceva.
Maine nu iti apartine.
Timpul de acum este al tau. Foloseste-l. Fa-l sa ramana nemuritor. Oricand este timp pentru un zambet,pentru o imbratisare,pentru o lacrima de recunostinta. 
  Este timpul sa stii ca avem  timp pentru tot. Doar trebuie sa valorificam timpul.
Timpul ne este daruit secunda cu secunda. Este al nostru acum.
Ce faci cu timpul tau?
Cand ai avut timp pentru a spune "multumesc"? Fa-o acum,timpul de acum iti apartine. 
Cand ai avut timp pentru a varsa o lacrima in amintirea cuiva? Fa-o acum,ai timp.
Cand ti-ai facut timp pentru a spune "iarta-ma"?
Fa-o acum,timpul de acum e al tau. 
       Nu stii despre maine.

EROUL

        In memoria militarului Catalin Ionut Marinescu, cazut la datorie pe data de 10.05.2011

   Cu lacrimi reci in ochii tristi si goi
Tu pleci cu groaza-n suflet la razboi
Si lasi in urma viata,frati,parinti...
"-Ma voi intoarce teafar!" le promiti.

   Zadarnic striga biata mama
Sa nu te duci,ca-i este teama...
Tu pleci cu hotararea ta la drum
Sa-ti asiguri un viitor mai bun.

   Si printre tancuri si arme de foc
Ti-ai pus destinul si viata ta in joc.
Cu sacrificiu te dedici...si-n suflet arzi..
Ca mor in lupta atatia camarazi...

   ....Acasa ei asteapta vesti....si-asteapta...
Si din televizor,ca un blestem,de-odata,
I-a sfartecat pe toti o veste crunta:
"Inca un soldat a fost rapus in lupta"....

   Si le zambesti frumos in poza din televizor,
Te-ai dus la lupta...si-ai murit cu dorul lor
Sa fii eroul nostru,al tuturor..

   Dar pentru tine razboiul s-a sfarsit...
E pace acum....Dormi linistit....
                       ©Simona Enache 

Iubirea ca o poezie

    Iubirea noastra a fost o poezie,
Un trist ecou de inimi zbuciumate.
A ramas inchisa ca-ntr-o carte,
Iubire transformata-n poezie...

   Inimile noastre au batut in rime,
Atat de-armonios se impleteau.
Iubire-n sinonime si-antonime,
Si gandurile-n soapte lacrimau.

    Eu eram gandul,tu cuvantul.
Sufletul,puntea dintre noi.
Ne-nvaluia in taina vantul
Intr-un ocean imens de flori.

   Iubirea noastra a fost o frenezie
Care acum incet,incet se stinge,
Iubire transformata-n poezie
Peste care timpul si uitarea vor ninge. 

Mama

Ma poarta gandul in trecut,
Vad chipul mamei cald si bland
Aud si glasul ei duios
Ce imi canta asa frumos...

   Simt palma ei pe tampla mea,
Simt cum tresalta inima,
Ochii ei rapiti de ceata
Imi dau in inima fiori de gheata.

   Vapaia lacrimilor ei
Ce picurau pe-al meu obraz
Cand ma aflam in suferinta,
Ma arde-n inima si azi.

     Suflet de mama cald si bland,
Nimic nu e ca tine pe pamant!...

Zborul ingerilor

Ingeri cu aripi de plumb
Zboara trist peste pamant.
Li-i zborul greu,ochii le sunt de gheata,
Pamantul este acoperit cu ceata.

   O nepasare oarba apasa peste noi,
Fara iubire si credinta ajungem in noroi.
Plang ingerii de necredinta noastra
Si tot mai trista e Planeta albastra.

   Daca am sadi in suflete pace si iubire,
Ar fi doar curcubeu si soare peste omenire...
Haideti sa alungam al necredintei nor,
Sa facem zborul ingerilor mai usor!...

Poetilor nostrii

    In vremuri tot mai triste,poezia mai respira,
Renaste din iubire in suflete pustii.
Daca viata e inorata sau senina
Poetii inca ne daruiesc poezii.

   Comori de suflet nascute din tristete
Sunt versurile scrise printre lacrimi,
Poetii ni le scriu pe inimi cu blandete
Sa nu uitam nicicand ale lor patimi.

   Va multumim din inima,prieteni,
Poeti ai nostrii de taina si de dor...
Cand noi suntem dezamagiti de viata,
Voi,prin versuri,ne dati un ajutor.

    Va fie viata binecuvantata
Voua,ce inca mai sunteti in viata,
Si voi,cei dusi,s-aveti odihna dincolo de moarte
In Tara unde-i numai dimineata.