Zbor Ciudat

23.02.2011

   Pe aripi de uitare-as vrea sa zbor
Sa zbor departe-n departari intacte,
Sa ma invalui intr-un abur de nor,
Sa imi insirui amintirile-ntr-o carte.

   Si vantul sa ma poarte-n vraja lui
Sa-nvat sa zbor pe aripi de magie.
Sa am incredere,sa pot,sa stiu,
Sa-mi scriu trairile-ntr-o poezie.

    Pe aripi de visare sa m-avant
Sa-mi regasesc speranta ratacita...
Sa imi ascund tristetea intr-un cant
Sa-mi cada lacrima nestingherita...

Chemare

   Vino,vant si da-mi avant
Tristetea sa o alung,
Da-mi aripi sa pot sa zbor
Peste-al gandurilor nor...

     Vino,mare si da-mi
Floarea razelor de soare,
Curcubeul tau curat
Cum si-n alte vremi mi-ai dat...

   Vino,noapte si da-mi soapte
Calde si infrigurate...
Veniti,zori,dati-mi culori
Si ai dragostei fiori...

   Vino,ploaie si da-mi roua
Lacrimilor tale.
Si tu,fulgule de nea,
Linisteste-mi inima.

   Vino,ceata si ma-nvata
Cum sa trec frumos prin viata....
Vino,soarele meu bland,
Da-mi blandete in cuvant.

   Si tu,Cerul meu frumos,
Da-mi gandire cu folos...
Sa nu uit in clipa grea
Doamne,ca Tu esti calea mea.
                ©Simona Enache

Nestatornica Iluzie

   Ce suntem noi?Niste pasari
 Ce calatoresc spre zari albastre...
Ne obosesc aripile,ne prabusim
       Sau ne-ndreptam spre astre.

   Ce suntem?Niste flori
Ce-si raspandesc in jur mireasma.
Dar arsita soarelui ne ofileste,
Ne cad petalele si ne cuprinde teama.

   Ce suntem noi? Niste oameni
Ratacim prin lume,luptam pentru mai bine,
Dar prea des uitam
  De ziua de maine.

   Suntem niste trecatori
Calatorim o vreme prin lumea asta,
Dar suntem cu totii
  Muritori,bieti trecatori.

Tristete pe corzi de chitara...

  Ma fura tristetea
        Incerc s-o alung
Cant la chitara
   ...Mi-e bine si plang...

  Mi-e gandul departe
         Zboara la tine
Cant la chitara
      ...Plang si mi-e bine...

  Ma-mpiedic de lacrimi
      Te chem in gand,
Cant la chitara
     ...Si plang...

   Mi-e dor de tine
      Incerc sa gandesc
Cant printre lacrimi
     ....Si te iubesc...

Oda Poetului

    In memoria poetului Adrian Paunescu...

    O,biet poet ce te-ai luptat cu viata,
O viata zdruncinata de tristete...
Ai luat cu tine pacea si speranta
Si ne-ai lasat un gol imens si rece.

  Ai tot cantat iubirea,tara,neamul,
Ai scris imnuri pentru parinti si frati
Si ai plantat pentru vecie ramul
Iubirii de tara in Muntii Carpati.

  Dar ne-ai lasat o Flacara nestinsa
Sa ne aline in vremuri de jale....
O vom pastra in noi mereu aprinsa
Pentru memoria Mariei Tale.

   Vom povesti copiilor de tine
Si ei vor spune propriilor fii,
Si marturie peste veac vor tine
Atatea dragi si scumpe poezii...
                  ©Simona Enache
 

Amaraciune

   Peste tot ce-a fost s-a asternut tacerea
O noapte-amara cade peste noi,
Amare sunt simtirile...ca fierea...
Ca am ramas saraci,pustii si goi.

   Si tot ce-a fost frumos si pur odata
S-a transformat in haos si minciuna.
Cand inimi calde bateau in piatra seaca,
Astazi e doar trufie si ranchiuna...

  Am pus pe suflete zabrele grele
Si-am zavorat iubirea pe vecie...
O...daca-am putea scapa de ele
Sa redevenim oameni de omenie...!

   Saraci sa fim...dar de-am avea iubire
Si liniste si-un strop de bunatate
Ne-am reveni cu totii in simtire
Si am salva planeta de la moarte!
                   ©Simona Enache

Prea tarziu,sau prea devreme...

   E totusi prea tarziu,sau poate prea devreme
Sa te rugam pe tine,Cerule prea Sfant,
Sa ne redai lumina flacarii eterne
Ce-au luat-o cu ei strmosii in mormant.

   Si cum sa strig cu inima zdrobita
Sa-ti cer sa-mi daisperanta inapoi?
Cand bunatatea lumii este grav ranita
Si dragostea e imporscata cu noroi...

   Si ochii lumii n-au lacrimi sa planga
Ca ura si minciuna se impletesc pagan
Si demonii trufiei stau la panda
Si ceasurile trec in ritm nebun...

   O zi din viata daca am stii sa fim
Curati si puri si sinceri si copii,
Am alunga al urii greu venin
Si-am transforma durerea-n bucurii.

   E totusi prea tarziu...Sau prea devreme
Sa regretam prostiile-n suvoi...
Ma doare apasarea lacrimii din gene
Caci nu mai e speranta pentru noi...
                   ©Simona Enache